Preluat de pe blogul Fiilumina.wordpress.com
fragmente combinate din ”Dumnezeu S-a apropiat„ de Max Lucado
Cuvîntul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr.
Dumnezeu a intrat în lume sub forma unui copilaș.
Măreție – în mijlocul lumescului.
Sfințenie – în mizeria oilor.
Divinitate – intrînd în lume pe podeaua unui grajd, prin pîntecele unei adolescente și în prezența unui tîmplar.
Staulul duhnea cum duhnesc toate grajdurile. Din tavan coborau pînze de păianjen, iar un șoarece străbătea podeaua mizerabilă.
Un loc mai umil în care să se nască, nici că se putea găsi.
Dumnezeu – făt uman ?!
Creatorul vieții – creat ?!
Da ! Dumnezeu S-a apropiat !
Maria privi fața copilului. Fiul ei. Domnul ei. Maiestatea Sa. Ea știe că Îl ține în brațe pe Fiul lui Dumnezeu și-și amintește cuvintele îngerului precum că Împărăția Lui nu v-a avea sfîrșit. … Seamănă cu oricine, mai puțin cu un împărat. Fără mătase. Fără fildeș. Fără petrecere. Fără ovații. Dacă n-ar fi fost păstorii, nu era nici măcar vreun fel de recepție și dacă nu era un grup de cititori în stele, n-ar fi fost nici daruri.
Copilul Acesta a văzut tot universul. Într-o secundă Cel Atotputernic a devenit fragil. Cel Ce era Duh – a devenit ușor de străpuns. Cel Ce era mai mare decît întreg universul –a devenit un embrion. Cel Ce ține lumea cu un Cuvînt – a ales să devină dependent de îngrijirea unei tinere fete.
Da ! Dumnezeu S-a apropiat !
Maria atinge fața copilului, Cel mai frumos copil al cerului și…se roagă:
Dormi ușor, căci fierbințeala mîniei te paște deaproape.
Bucură-te de liniștea pătucului tău de copil, căci zgomotul confuziei te va copleși în viitor.
Dormiți în pace, mîini micuțe, căci deși aparțineți unui împărat, nu veți atinge nici aurul și nici mătasea, ci mîinile Tale sunt puse deoparte pentru o lucrare cu mult mai prețioasă:
Să atingi rana deschisă a leprosului.
Sa ștergi lacrima grea a văduvei.
Să rîcîi tărîna din Ghetsimani.
Destinul lor nu este să țină un sceptru, sau să salute din balconul unui palat, ci lor le este rezervat un piron roman ce le va înfige într-o cruce.
Dormiți ușor, ochișori micuți, căci în curînd ceața se va ridica și veți vedea mizeria pe care am făcut-o noi din lumea voastră.
Veți vedea goliciunea noastră – căci nu ne putem ascunde.
Veți vedea egoismul nostru – căci nu suntem în stare să dăruim.
Veți vedea durerea noastră – căci nu avem putere să vindecăm.
Taci! Guriță mică din care va vorbi veșnicia.
Limbă mică ce în curînd va judeca pe cei morți și va defini îndurarea.
Buze trandafirii pe care aleargă un sărut de iertare pentru cei ce vor crede în Tine, dar și un sărut de moarte pentru cei ce Te vor renega.
Și… piciorușe micuțe…odihniți-vă, căci vă așteaptă mulți pași grei, odihniți-vă, căci milioane de oameni vă vor urma pașii.
Inimioară mică…inimioară sfîntă…ce pompezi sîngele vieții în univers. De cîte ori te vom mai frînge noi?
Vei fi sfîșiată de spinii acuzelor noastre.
Vei fi răvășită de cancerul păcatului nostru.
Vei fi strivită de greutatea propriei tale dureri.
Vei fi străpunsă de lancea respingerii noastre.
Dar… totuși… în acea străpungere…în acea ultimă sfîșiere a mușchilor și a membranelor…în acel ultim drum al sîngelui și al apei… Îți vei găsi odihna.
Mîinile Ți se vor elibera.
Ochii Tăi vor vedea dreptatea.
Buzele Tale vor zîmbi.
Iar picioarele Te vor duce acasă. Și acolo Te vei odihni din nou. De această dată în îmbrățișarea Tatălui Tău.
… În tot acest timp, orașul zumzăie. Comercianții nici nu realizează că Dumnezeu tocmai le vizitează planeta. Proprietarul hanului nici măcar n-ar crede că tocmai L-a trimis pe Dumnezeu în frig. Iar oamenii ar batjocori pe oricine le-ar spune că Mesia stă în brațele unei adolescente, chiar la marginea satului lor.
Toți cei care au ratat sosirea Maiestății Sale în acea noapte, nu au făcut-o din cauza vreunui rău sau a vreunui păcat, ci pentru că nu vegheau.
Puține s-au schimbat de două mii de ani încoace, nu-i așa ?
Dumnezeu S-a apropiat !
Maiestatea Sa. Împăratul Iudeii. Vulturul înălțat al veșniciei. Nobilul Amiral al Regatului. Toată splendoarea cerului revelată în trup de om. Într-un tandem uimitor un trup uman găzduiește divinitatea.
Haideți să stăm și noi pe podeaua rece și tare a peșterii în care S-a născut;
să pășim pe urmele lăsate de sandalele Sale;
să mirosim rumegușul din atelierul Lui de tîmplărie;
să suspinăm atunci cînd atingem rănile vindecate ale leprosului;
să lăsăm vocile noastre să se înalțe împreună cu laudele mulțimilor; să încercăm Să-L vedem;
să plecăm capetele la picioarele-I străpunse și să ne alăturăm lui Toma, proclamîndu-L Domnul Meu și Dumnezeul meu.
Dumnzeu S-a apropiat de tine. Nu rămîne indiferent. Apropie-te și tu de El.

